Poeţii sunt ca nişte florării
Moto: Domnu' doctor pune-i stetoscopul
Zi-i să nu mai dea cu stângu-n dreptul
Dacă prostul face pe deşteptul
Nu-şi atinge niciodată scopul
Mă' inchizitorule ruleta
Joacă destine şi averi
Aceasta e doar amultea
Unei pierdute primăveri
Şiu n-am bnici bani şi n-am nici timp
Să-ţi spun cum o să-ţi spargi tu capul
Cine vrea să intre în olimp
Îşi lasă la intrare ţapul
N-o să baţi tu lumea peste gură
Nu eşti măscărici, nici ventriloc
Asta-i cea din urmă aventură
Care mai poate avea loc
Nu te mai hrăni cu vise
Clopotele se trag doar de funii
Morţii când ajung în paraclise
Şi iese luna, râd numai nebunii
Nu mai plânge de melancolie
Arde-ţi toate cărţile de şcoală
Averea ta e doar o colivie
Şi când plouă îţi rămâne goală
Lasă fluturii în pace
Ne-am umplut vederea de culori
Cupola e o carapace
Dincolo de care n-ai să zbori
Puţine pene, multe pălării
Orice avion e o fofează
Poeţii sunt ca nişte florării
De care nimeni nu se mai intersează
(din Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005)
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
'
vineri, 11 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu