Proba nisipului

În fiecare noapte visam
că-mi creşte un munte în palmă
cu care săltându-l pe umeri, porneam
peste marea sargaselor calmă

Şi intram în rând cu ceilalţi
corăbii de robi fără nume
spre ţărmul cu munţii înalţi
pentru o judecată anume

Apoi valurile au trecut peste noi
şi nu mai reuşeam cu nici un chip
nici să navigăm, nici să venim înapoi
şi apa s-a schimbat brusc în nisip

De nisip erau şi trupurile noastre
mai grea povara, puterea mai slabă
Pe ţărm în ruine pustiitele castre
părasite de locuitori în grabă

Ca o ghilotină în urmă norii
dintr-o parte a crului până
Când m-am trezit îmboldit de fiorii
nisipului pe care-l strângeam în mână

(din Vestitorul, 1999)