Vedeta

Sub fustă poartă două revolvere,
Pe-o mânecă, bine-ascuţit un şiş
Fiole cu otravă la revere
Şi geanta îi e plină cu haşiş

La gât pe lănţişor, un glonţ fetiş,
Bărbaţii-ar face tot ce li s-ar cere
Orice bravură sau aliş-veriş
Să pună mâna pe-o aşa muiere

Între sâni sistemul de alarmă
Pentru situaţii de urgenţă,
În chiloţi, permisul de port-armă
Şi comutatorul de frecvenţă;
Când joacă pe ecrane mici sau late
Rămânem toţi cu gurile căscate

Mă simt o partitură

Âtâtea împotrivă
Mi-au stat adeseori
Că nu ştiu ce derivă
Mă-mpinge spre ninsori

Azi nimeni nu mai vinde
Permise de noroc
Şi-n traista cu merinde
Doar lipsuri se mai coc

O lungă acoladă
Lăsând loc la concluzii
Pătrunde în livadă
Un vânt de deziluzii

De-ar fi doar să dureze
Cic-ar fi spus bătrâna
Când umflă-n metereze
Furtunile fortuna

Mă simt o partitură
Cu note în culori
Din care vin şi fură
Necunoscuţi comori

Ci iarăşi mă împrăştii
Aproape clandestin
Când dau copii cu prăpştii
În cioburi de destin

Ultimele flori

N-am găsit iubito flori pentru tine
Oricât m-aş fi trezit de dimineaţă
A trecut azi Bacovia prin piaţă
Şi-l caută doi domni în limuzine

Magnoliile zac bolnave-n ceaţă
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut iubito flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineaţă

Şi-avem de astăzi în oraş doi morţi
Nici nu mai ştiu din noi care-i cel viu
Tu mă aştepţi tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu aşteaptă la porţi
Să treci ca mireasă a nopţii prin nori
Pentru tine iubito, n-am găsit flori!

Un ceai

Un ceai rusesc sau unul din Chitai
Adus cu caravane de cămile
In ceşti de porţelan pe care vi le
Ofer la degustare în serai

Ajuns la nodul gordian, îl tai
Veţi savura aromele subtile
Îl beau în zbor moderne escadrile
Dar şi milionarii din Dubay

Coroanele întâielor regate
Îl trimiteau ca un zălog de pace
(Securea de război sub carapace)
Pe mări şi pe oceane cu fregate
Spre câte ţări în lume sunt, solie
Dorinţa lor şi-a noastră, să se ştie!

Iubirea ta ispititoare

Plecări confuze, mări din sud
Artistul orb picta un nud
Iubirea ta ispititoare
Oprea vapoarele pe mare

Femei cu pielea lor creolă
Cântau în noapte la violă
Chemările din ochii dulci
Oprindu-te să te mai culci

Statuile decolorate
Treceau pe rând în ilustrate
Şi-n toate drumurile-acele
Veghea nesomnul din perdele

Oraş cu turnuri de tăcere
Căzut din alte emisfere
Cu turle gotice rămase
Doar pentru tine în atlase

Plecări confuze, mări din sud
Artistul orb picta un nud
Pe când noi doi sub clar de lună
Visam o iubire nebună

La balul nostru

Iubito, rochia; eu o să-mi pun fracul
Zoriţi turiştii gata stau să plece
De nu ne-o-nvinge dragostea şi tracul
La balul nostru singuri vom petrece

Şi ca-n piramide, vechile, aztece
S-aducem o jertfă când adoarme lacul
Flacăra iubirii prin marmuri ne trece
Părul tău frumos, prinde-ţi-l cu acul

Sala de ospeţe este iarăşi goală
Liniştea de veacuri spânzură de lustre
Poate-i o manie, poate-i doar o boală
Suferă şi zeii de iubiri ilustre;
E-ncuiat muzeul, cheia în cui
Când soseşte ghidul, vom fi iar statui!

Plimbare cu trăsura

Trăsura e a noastră iubito, pân-la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn

Avem zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu: din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite

Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii
Să ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu n-o afectează jocul

Să-mi spui ce ai de spus încet şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Eu îţi voi sta alături şi n-o să fie greu:
Suntem doar manechine într-un bătrân muzeu!