Discrete urme domnişoară
Lăsaşi la poarta mea aseară
Întipărite în zăpadă
Un vis în haine de tăgadă
Nici un bilet, nici un alt semn
Nu mi-ai lăsat că n-am fost demn
Şi eu care-am lipsit de-acasă
Tăcerea asta mă apasă,
Mai rău ca un costum de gheaţă
Te-am căutat înteaga viaţă
Iar tu soseşti când eu lipsesc:
E nefiresc, e nefiresc!
Un flutur poate sau o zână
Ce inefabilă, o mână
Le-a desenat în alb total
Rănindu-mi spaţiul meu vital?
Am decupat acest mulaj
Singurătăţii mele, gaj
Că-n habitatul meu stinger
Atâta pot să-mi mai ofer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu