Iubito, rochia; eu o să-mi pun fracul
Zoriţi turiştii gata stau să plece
De nu ne-o-nvinge dragostea şi tracul
La balul nostru singuri vom petrece
Şi ca-n piramide, vechile, aztece
S-aducem o jertfă când adoarme lacul
Flacăra iubirii prin marmuri ne trece
Părul tău frumos, prinde-ţi-l cu acul
Sala de ospeţe este iarăşi goală
Liniştea de veacuri spânzură de lustre
Poate-i o manie, poate-i doar o boală
Suferă şi zeii de iubiri ilustre;
E-ncuiat muzeul, cheia în cui
Când soseşte ghidul, vom fi iar statui!
marți, 10 iunie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu