Plimbare cu trăsura

Trăsura e a noastră iubito, pân-la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn

Avem zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu: din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite

Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii
Să ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu n-o afectează jocul

Să-mi spui ce ai de spus încet şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Eu îţi voi sta alături şi n-o să fie greu:
Suntem doar manechine într-un bătrân muzeu!