Vedeta

Sub fustă poartă două revolvere,
Pe-o mânecă, bine-ascuţit un şiş
Fiole cu otravă la revere
Şi geanta îi e plină cu haşiş

La gât pe lănţişor, un glonţ fetiş,
Bărbaţii-ar face tot ce li s-ar cere
Orice bravură sau aliş-veriş
Să pună mâna pe-o aşa muiere

Între sâni sistemul de alarmă
Pentru situaţii de urgenţă,
În chiloţi, permisul de port-armă
Şi comutatorul de frecvenţă;
Când joacă pe ecrane mici sau late
Rămânem toţi cu gurile căscate

Mă simt o partitură

Âtâtea împotrivă
Mi-au stat adeseori
Că nu ştiu ce derivă
Mă-mpinge spre ninsori

Azi nimeni nu mai vinde
Permise de noroc
Şi-n traista cu merinde
Doar lipsuri se mai coc

O lungă acoladă
Lăsând loc la concluzii
Pătrunde în livadă
Un vânt de deziluzii

De-ar fi doar să dureze
Cic-ar fi spus bătrâna
Când umflă-n metereze
Furtunile fortuna

Mă simt o partitură
Cu note în culori
Din care vin şi fură
Necunoscuţi comori

Ci iarăşi mă împrăştii
Aproape clandestin
Când dau copii cu prăpştii
În cioburi de destin

Ultimele flori

N-am găsit iubito flori pentru tine
Oricât m-aş fi trezit de dimineaţă
A trecut azi Bacovia prin piaţă
Şi-l caută doi domni în limuzine

Magnoliile zac bolnave-n ceaţă
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut iubito flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineaţă

Şi-avem de astăzi în oraş doi morţi
Nici nu mai ştiu din noi care-i cel viu
Tu mă aştepţi tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu aşteaptă la porţi
Să treci ca mireasă a nopţii prin nori
Pentru tine iubito, n-am găsit flori!

Un ceai

Un ceai rusesc sau unul din Chitai
Adus cu caravane de cămile
In ceşti de porţelan pe care vi le
Ofer la degustare în serai

Ajuns la nodul gordian, îl tai
Veţi savura aromele subtile
Îl beau în zbor moderne escadrile
Dar şi milionarii din Dubay

Coroanele întâielor regate
Îl trimiteau ca un zălog de pace
(Securea de război sub carapace)
Pe mări şi pe oceane cu fregate
Spre câte ţări în lume sunt, solie
Dorinţa lor şi-a noastră, să se ştie!

Iubirea ta ispititoare

Plecări confuze, mări din sud
Artistul orb picta un nud
Iubirea ta ispititoare
Oprea vapoarele pe mare

Femei cu pielea lor creolă
Cântau în noapte la violă
Chemările din ochii dulci
Oprindu-te să te mai culci

Statuile decolorate
Treceau pe rând în ilustrate
Şi-n toate drumurile-acele
Veghea nesomnul din perdele

Oraş cu turnuri de tăcere
Căzut din alte emisfere
Cu turle gotice rămase
Doar pentru tine în atlase

Plecări confuze, mări din sud
Artistul orb picta un nud
Pe când noi doi sub clar de lună
Visam o iubire nebună

La balul nostru

Iubito, rochia; eu o să-mi pun fracul
Zoriţi turiştii gata stau să plece
De nu ne-o-nvinge dragostea şi tracul
La balul nostru singuri vom petrece

Şi ca-n piramide, vechile, aztece
S-aducem o jertfă când adoarme lacul
Flacăra iubirii prin marmuri ne trece
Părul tău frumos, prinde-ţi-l cu acul

Sala de ospeţe este iarăşi goală
Liniştea de veacuri spânzură de lustre
Poate-i o manie, poate-i doar o boală
Suferă şi zeii de iubiri ilustre;
E-ncuiat muzeul, cheia în cui
Când soseşte ghidul, vom fi iar statui!

Plimbare cu trăsura

Trăsura e a noastră iubito, pân-la şase
Să facem o plimbare cu storurile trase
Când soarele apune în suflete solemn
Trăsura e din cronici şi caii sunt din lemn

Avem zapis, plimbarea-i permisă doar pe seară
Dar vezi că vizitiu-i ca la muzeu: din ceară
Şi se fereşte straşnic să calce pe termite
Căci datoria lui atât e: să imite

Cum şi noi suntem două plăpânde imitaţii
De care n-au să ştie vreodată invitaţii
Să ceri bilet de voie căci părăsindu-ţi locul
Figura de ansamblu n-o afectează jocul

Să-mi spui ce ai de spus încet şi pe şoptite
Cum picură tăcerea în seri din stalactite
Eu îţi voi sta alături şi n-o să fie greu:
Suntem doar manechine într-un bătrân muzeu!

Ciuta

Cheamă-mă iar la sânul tău
Să ningă peste noi păreri de rău
Cu înserările din stampă
Când pâlpâie şi cea din urmă lampă

Zâmbetul tău de catifea
Tabloul din bătrâna cafenea
Carafele din vechiul Heidelberg,
Amintiri ce nu pot să le şterg

O crin de vise, ce noroc
Ce zodie te-a scos dintr-un ghioc
Al soartei pururea necunoscută?
Străbate lumea prin păduri o ciută

Ne-om aminti de Rembrandt în tăcere
Adu-ne vin din butii pivnicere
Cu lacrima căzută în pahar
În noaptea cu un singur felinar

Zadarnic astăzi te mai strig
Că s-a făcut în lume frig
De tine mi se face rău
Cheamă-mă iar la pieptul tău

Pasărea măiastră

Fată mare, fată mare
Hai cu noi la vânătoare
Că ne bate în fereastră
Noaptea pasărea măiastră
Cu aripi de cânt şi dor
Şi cu fiecare zbor
Ne ia inima şi-o duce
Dincolo de o răscruce
Pe o pajişte înaltă
Dintr-o lume în cealaltă
Unde dorurile-şi toarce
Şi refuză a se-ntoarce

Fată mare, fată mare
Hai cu noi la vânătoare
Să trecem dealul şi balta
Cioplitorul şi-a luat dalta
Fiindcă nu-l mai prinde somnul
Şi s-a tot rugat la Domnul
Dacă nu poate s-o prindă
Şi nici somnul s-o cuprindă,
Când ajunge la hotar
Din ce i s-a dat ca har
Măcar s-o cioplească-n piatră
Când se-nalţă de pe vatră
Dincolo de noi şi fire
Ca un semn de nemurire

Fată mare, fată mare
Hai cu noi la vânătoare

Fragilă coapsă de vioară

Lumini suave din aplice
Cad pe statuile propice
Care-nconjoară încăperea
Mărind şi veghea şi tăcerea

Iar vraja nopţilor te cere
Într-o hlamidă de tăcere
Şi inefabilă maree
Misterul tău ascuns, femeie!

Şi cum păşeşti în avanscenă
Cu părul despletit, o trenă
Ca o cometă de răcoare
Ţi se aşterne la picioare

Din ce hrisov şi până unde
Tristeţea lumilor pătrunde,
Ce moştenire sau crepuscul
În minaretul tău minuscul?

Fragilă coapsă de vioară
De când te ştiu pe dinafară
Podoabă fără circumstanţă
Care nu-ncapi în nici o stanţă!

Auzi iubito

Auzi iubito cum răsună
Paşii mei sub clar de lună
Prin oraşul părăsit de tine
Între catrene şi terţine

Şi numai stoluri de egrete
De pe aripi scutură regrete
În liniştea din orele târzii
Surprinsă de melancolii

Îmi amintesc sau mi se pare
Cum aşteptam corăbiile pe mare
Să ne-aducă-n luna lui Prier
Bumbac, nucşoară şi piper?

În jurul nostru doar albastru
În care eu mă simt sihastru
În ochii tăi un limpede azur
Cu toată marea dimprejur

Trimite-mi astăzi un gând bun

Trimite-mi astăzi un gând bun
Cu ultimul dintre cocori
Cum ai făcut de-atâtea ori
Fără să-mi spui, fără să-ţi spun

Mă uit la ceas şi mi te-nchipui
Semnând pe ultimul răvaş
Pe care tot eu ca poştaş
Himerei desenat-am chipu-i

Trimite-mi astăzi un gând bun
Cu ultimul dintre cocori
Ard în noapte tristele comori
Răsărite din pământ străbun

Deschide iubito

Deschide iubito finestra
S-auzi cum ne cântă orchestra
Cu elegii în do major
Dar în registrul ei minor

Tăcerea care ne apasă
Coboară noaptea pe terasă
Luceafărul din Ursa mare
La fel precum o remuşcare

Salcâmii de pe lizieră
Cu gloanţe în cartuşieră
În perimetru fac de strajă
Iardiind o dulce vrajă,

Pe când castanii îşi suspendă
Enigmele într-o legendă
Şi de pe-o punte mai îngustă
Îşi ia zborul o lăcustă;

Oamenii de var şi cretă
Zăceau cu faţa violetă
Pe mari întinderi de nisip
Rememorându-l pe Oedipe

Plimbare rece în amurg
Martie şi streşinile curg
Pe când la geamuri vântul bate
Perdelele înfiorate

Deschide iubito finestra
S-auzi cum ne cântă orchestra
Într-un decor de alabastră:
Aceasta-i numai seara noastră!

Mă declar

Mă declar iubito un vasal
Al nopţii care-mi stă în faţă
Lumina farului se-agaţă
De cel din urmă madrigal

Paingii harnici ţes mătasă
Scutierul viselor ne cere
Vamă pentru orice mângâiere
Cu care datoria ne apasă

Şi toate draperiile galante
Corchine peste baldachin,
Aruncă flăcări pe cămin
Iar tu citeşti răscolitor din Dante

Copiii dorm visând în somn
Deasupra îngerii veghează
Şi-i mângâie cu câte-o rază
A-toate-văzătorul DOMN!

Un flutur poate sau o zână

Discrete urme domnişoară
Lăsaşi la poarta mea aseară
Întipărite în zăpadă
Un vis în haine de tăgadă

Nici un bilet, nici un alt semn
Nu mi-ai lăsat că n-am fost demn
Şi eu care-am lipsit de-acasă
Tăcerea asta mă apasă,

Mai rău ca un costum de gheaţă
Te-am căutat înteaga viaţă
Iar tu soseşti când eu lipsesc:
E nefiresc, e nefiresc!

Un flutur poate sau o zână
Ce inefabilă, o mână
Le-a desenat în alb total
Rănindu-mi spaţiul meu vital?

Am decupat acest mulaj
Singurătăţii mele, gaj
Că-n habitatul meu stinger
Atâta pot să-mi mai ofer

Dulce pasăre sihastră

Mi te-nchipui în donjon
Stând lascivă la fereastră
Dulce pasăre sihastră
Cheamă-mă să fiu planton

Turnurile primesc zorii
Cu un freamăt de aripă
Peste care o risipă
De azur, aduc cocorii

Mesajul meu e-acesta care
Şansa zilei îl ratează
Ciocârlia la amiază,
Cântă limpezind izvoare

Un păianjen, ce artist!
Ţese timpul în inele
Şi le leagă între ele
Cu nervuri de ametist

Prospeţimea asta suplă
Tremură precum un gând
Iar un fluture plăpând
Urcă-n zbaterea lui dublă

Te invit iubito la concert

Te invit iubito la concert
Când gările ne mor la fără-un sfert
Iar trenurile asaltează spaţii
Încremenite-n glaciaţii

Zăpezi atipice din nord
Cu care nu mai suntem de acord
Cad peste noi şi peste-o urbe
Cu toate străzile ei curbe

Adie peste noi un dulce frig
Ademenirea unui Grieg
În fosa-n care stă să cadă
Everestul nostru de zăpadă

Şi-ai să vezi luceferii-n fereşti
De care nu te mai fereşti
Pătrunzând în suflete şi-n oase
Cu unduiri armonioase